Arte Marțiale Mixte

Podcast #1 – Despre cultura MMA, cu Dragoș Lăzărescu; De ce ne este rușine să admitem că suntem fani ai artelor marțiale mixte?

Primul invitat al podcastului Sport de Poveste a fost Dragoș Lăzărescu, fan înfocat MMA ce încearcă să construiască pe Facebook o comunitate a românilor cu aceeași pasiune. Numai că a observat un fenomen: lumea ori nu știe ce înseamnă MMA și respinge din start ideea de a viziona un sport atât de violent, fie urmărește acest sport dar îi este rușine să recunoască.

În acest prim episod dedicat acestui sport am încercat să răspundem la câteva întrebări pentru toată lumea:

  • Ce este, de fapt, MMA-ul și cu ce se diferențiază acest sport de box și de celelalte arte marțiale sau sporturi de contact?
  • Cum a apărut MMA-ul și care au fost primele gale profesioniste organizate?
  • Are MMA-ul reguli? De ce luptele se desfășoară într-un octogon?
  • Care este diferența dintre MMA și UFC? 🙂
  • Cât de mare este UFC-ul la ora actuală și ce potențial de creștere are?
  • Cine este Conor McGregor și de ce a devenit o vedetă atât de mare?
  • De ce este MMA un sport hulit în România, chiar dacă are o bază importantă de urmăritori, iar tot mai mulți oameni caută să se antreneze în această disciplină?
  • Cum urmărim MMA și cum ne inițiem în acest sport?

Câteva idei:

  • „Datorită UFC-ului, MMA-ul este sportul cu cea mai rapidă ascensiune din lume din punct de vedere al popularității”
  • „Probabil nu va depăși boxul vreodată, dar va fi acolo, se va apropia foarte mult”
  • „Sportul acesta te disciplinează, te educă”
  • „În box vedem foarte des cu palmares de 25-0, 30-0, 40-0, adică luptători neînvinși. În MMA nu prea vezi asta”
  • „Acest sport vinde atât de bine și datorită faptului că luptătorii sunt și buni entertaineri, adevărate personaje care fascinează”

Despre Dragoș Lăzărescu:

Ascultă și urmărește:


YouTube // Spotify // iTunes // Stitcher


Miracol pe strada 34

Este timpul pentru ”cel mai” și ”cele mai”, adică subiectele care inundă la final de an publicațiile de toate felurile. Topuri, clasări, retrospective, succese, eșecuri, surprize, dezamăgiri, într-o mișcare browniană a tuturor celor care sunt prea grăbiți să tragă linie și s-o ia de la capăt. Povestea lui Rose Namajunas nu face parte, totuși, din inventarul acela lipsit de viață și culoare al anului, ci aparține mai degrabă spiritului Crăciunului și magiei sale. Stă deoparte, la adăpost de statistici, cronici și enumerări. Nici măcar nu face parte din ”lumea-noastră-așa-cum-este-ea”, ci mai degrabă din ”lumea-noastră-așa-cum-ne-am-dori-o” sau, dacă vreți, din cea ”așa-cum-ar-trebui-să-fie”. Read More