Lună: noiembrie 2018

Giuleștiul moare, nu se transformă

Lumea spune: „Giuleștiul nu moare, Giuleștiul se transformă”

Stadionul Giulești a trecut prin mai multe transformări de-a lungul timpului: când băncile tribunelor au fost înlocuite cu scaune, când potcoava a încetat să mai fie potcoavă, ori când stâlpii nocturnei s-au înălțat deasupra ritmului de tobe. Au fost schimbări bine primite de toată lumea și nu au știrbit cu nimic din pulsul ridicat pe care rapidiștii îl aveau încă de când se așteptau unii pe alții pe scările din fața teatrului.

După meciul de sâmbătă, însă, Giuleștiul va muri. Odată cu asta, milioane de amintiri, îmbrățișări, lacrimi și pumni în aer vor pluti efemer deasupra liniștii apăsătoare de lângă șine. Întunericul și lipsa ritmului vor apăsa pe umerii locului de lângă teatru mai greu ca niciodată. Apoi, după doi ani, cochet și adus la pretenții demne de anii 2020, stadionul Rapidului Valentin Stănescu (sau cum se va numi atunci, că „Giulești” ne va fi greu să îi spunem o vreme) va fi pregătit să găzduiască o echipă de prima ligă. Iar în acel moment poate că Rapidul va renaște întru totul și, printr-un destin absolut, se va pregăti să aniverseze 100 de ani de existență din postura unui club cu pretenții. Dar totul va fi atât de diferit… Peste doi ani, tobele vor răsuna din nou, dar însoțite de un ecou neobișnuit. Jucătorii vor parcurge mai repede drumul de la vestiare până la centrul terenului, iar imnul poate că va fi cântat doar pe jumătate. Nea Bebiță își va căuta debusolat locul din centrul tribunei a II-a, care nu va mai semăna deloc cu cea pe care o știa el. Tabela poate că va avea alt loc și ea. Totul va fi nou, nimic nu va mai fi la fel.

Așadar, da, Giuleștiul va muri sâmbătă și, odată cu el, o mare parte din sufletul acelora care l-au călcat de atâtea ori. Dar este un sacrificiu obligatoriu ce trebuie făcut astfel încât povestea Rapidului să poată merge mai departe.


A câștigat cu Rapid tot ce se putea pe plan intern, a ajuns la națională, a jucat și a marcat în vișiniu în Liga 1, Liga 2, Liga 3 și Liga 4, a fost președinte, acum e antrenor, iar sâmbătă își încheie activitatea fotbalistică odată cu stadionul care i-a oferit atâtea satisfacții… Așa se intră în legendă! Ce destin pe Daniel Pancu…

Daniel Pancu, un gând pentru rapidiști pe biletele de meci

Podcast #1 – Despre cultura MMA, cu Dragoș Lăzărescu; De ce ne este rușine să admitem că suntem fani ai artelor marțiale mixte?

Primul invitat al podcastului Sport de Poveste a fost Dragoș Lăzărescu, fan înfocat MMA ce încearcă să construiască pe Facebook o comunitate a românilor cu aceeași pasiune. Numai că a observat un fenomen: lumea ori nu știe ce înseamnă MMA și respinge din start ideea de a viziona un sport atât de violent, fie urmărește acest sport dar îi este rușine să recunoască.

În acest prim episod dedicat acestui sport am încercat să răspundem la câteva întrebări pentru toată lumea:

  • Ce este, de fapt, MMA-ul și cu ce se diferențiază acest sport de box și de celelalte arte marțiale sau sporturi de contact?
  • Cum a apărut MMA-ul și care au fost primele gale profesioniste organizate?
  • Are MMA-ul reguli? De ce luptele se desfășoară într-un octogon?
  • Care este diferența dintre MMA și UFC? 🙂
  • Cât de mare este UFC-ul la ora actuală și ce potențial de creștere are?
  • Cine este Conor McGregor și de ce a devenit o vedetă atât de mare?
  • De ce este MMA un sport hulit în România, chiar dacă are o bază importantă de urmăritori, iar tot mai mulți oameni caută să se antreneze în această disciplină?
  • Cum urmărim MMA și cum ne inițiem în acest sport?

Câteva idei:

  • „Datorită UFC-ului, MMA-ul este sportul cu cea mai rapidă ascensiune din lume din punct de vedere al popularității”
  • „Probabil nu va depăși boxul vreodată, dar va fi acolo, se va apropia foarte mult”
  • „Sportul acesta te disciplinează, te educă”
  • „În box vedem foarte des cu palmares de 25-0, 30-0, 40-0, adică luptători neînvinși. În MMA nu prea vezi asta”
  • „Acest sport vinde atât de bine și datorită faptului că luptătorii sunt și buni entertaineri, adevărate personaje care fascinează”

Despre Dragoș Lăzărescu:

Ascultă și urmărește:


YouTube // Spotify // iTunes // Stitcher


Sport de Poveste, la început

Odată cu primul podcast lansat, site-ul nostru își începe activitatea. Mai jos, câteva rânduri introductive:

De la o idee măruntă, dedicată pasiunii scrisului pentru echipa favorită, la născocirea unui podcast audio dedicat sportului dincolo de grupajele de știri de la televizor și la cumpărarea unui webcam care poate filma decent pentru început nu a fost decât puțin. Foarte puțin. Ideile s-au derulat cu o repeziciune fantastică, dar viteza cu care au fost puse în practică nu a bătut niciun record.

Dincolo de succes și eșec, de glorie și anonimat, de sudoare și talent, stă o poveste. Iar cum presa de astăzi a devenit o conjugată a primelor șase, ne-a rămas (și) nouă frumoasa misiune de a scrie despre sport așa cum este el în spatele izbândei șlefuite, a corpului asudat sau a blițului declanșat.

Pentru că sportul este mai mult un act artistic decât unul industrial și înseamnă mai degrabă emoție decât algoritm și poezie decât matematică.

Pe scurt, pasiunea pentru scris și curiozitatea investită în podcasturi (audio și/sau video) conturează forma conținutului pe care îl veți găsi aici.

Din fericire, nu suntem singurii. Am învățat multe de la site-uri și bloguri precum:

Fiecare dintre ele ne-a inspirat și ne-a arătat că se poate și altfel și le mulțumim pentru asta.

Cu speranța că vom dispune de inspirația, puterea și resursele necesare pentru a rămâne constanți în a publica și consecvenți în a crede într-o astfel de abordare, vă invităm să ne citiți/vizionați/ascultați.

Vlad Pîrvu